Romancierul recuperat

Ne-a parvenit cu întîrziere JURNALUL LITERAR nr. 1-2, consacrat în mare parte lui N.I.Herescu - o personalitate insuficient cunoscută si ale cărei merite din perioada interbelică si din exil sînt înregistrate partial în Dictionarul scriitorilor români - unicul instrument de referintă serios pe care îl avem la îndemînă (si la care, mărturisim, în redactia noastră se recurge foarte des. De aceea asteptăm cu nerăbdare următoarele volume). Pentru oamenii de litere, numele lui N.I. Herescu e asociat traducerilor si exegezelor din clasicii antici (Eschil, Catul, Horatiu, Plaut, Virgiliu, Ovidiu): un savant specializat în limbi moarte si ale cărui opere stau pe un raft mai prăfuit, necercetat prea des, al istoriei noastre literare. Căci domeniul nu mai e azi atractiv decît pentru un număr restrîns de studiosi, considerati cam excentrici. Gustul pentru studiul limbilor clasice si accesul la întelegerea nemijlocită a literaturii eline si latine au cam dispărut la noi (continuă să se citeze însă, adesea gresit, maxime si locutiuni preluate după ureche sau din paginile roz ale Larousse-ului, o impostură despre care se crede că sporeste prestigiul intelectual). * Surpriza pe care ne-o aduce acest număr al Jurnalului literar este că eruditul clasicist născut în 1906, la Turnu Severin, exilat imediat după război si stins din viată la Zürich în 1961, n-a fost, asa cum din ignorantă ne-am închipui, un savant sever absorbit exclusiv de domeniul său, ci un om cu o arie vastă de preocupări si un caracter nobil, dar care stia să pretuiască si plăcerile senzuale ale vietii, vorbele de duh, prietenia, umorul. Revelatiile pe care ni le aduc fragmentele din vasta lui publicistică anticomunistă scrisă în exil si din corespondentă conturează portretul unui personaj de o frumusete rară, alcătuită din demnitate si modestie, corectitudine morală si compre