S-a văzut, la ceremonia ultimelor Oscaruri, că Sofia Loren a rămas de o splendoare fără vîrstă (desi împlineste, în septembrie, 65 de ani). Spre deosebire de alte superstaruri, peste care timpul, în ciuda liftingurilor, a trecut răvăsitor, Sofia Loren iradiază armonie... Anul trecut, Planeta Cinema a aflat,cu stupoare, că pînă si Sofia Loren are o inimă vulnerabilă (la propriu). În plin festival venetian, în loc să vină să-si ridice "Leul de aur pentru carieră", Sofia Loren era imobilizată într-un spital american (cu diagnosticul "aritmie paroxistică").
Într-un recent interviu apărut în "Paris Match", Sofia Loren povesteste prin ce a trecut atunci: "Mi-a fost frică să nu mor. Plîngeam si-mi spuneam: o să sfîrsesc singură, aici, la New York!"... La cine s-a gîndit cel mai mult cînd a traversat perioada de suferintă? "La Maica Tereza. Am avut, tot timpul, la mine, un mic talisman, o medalie, pe care mi-a trimis-o pe vremuri"...
Un serios sprijin moral i-au fost scrisorile de încurajare, primite de la o multime de necunoscuti: "Pur si simplu m-au ametit... Era ca si cînd as fi băut ceva. E o senzatie plăcută să stii că există oameni care se gîndesc la tine... Am obiceiul să dramatizez, să fac din tîntar armăsar; apoi, după ce m-am convins că diagnosticul nu e fatal, am început, din nou, să rîd si să am poftă de mîncare" (apropo, urmează să apară o carte de bucate "Retete si memorii", scrisă de Sofia Loren).
Traseul lung si ascendent parcurs de Sofia Loren a pornit dintr-o periferie mizerabilă din Napoli (unde Sofia Scicoloni a fost un "copil nelegitim"), a trecut prin cîteva concursuri de frumusete si a ajuns la Roma (unde, la 16 ani, Sofia a început prin a face figuratie în Quo Vadis, alături de mama ei). Avea să crească si, după zeci si zeci de aparitii în filme nesemnificative, să devină "Loren", apoi să d
