Războiul din Iugoslavia a declansat între intelectuali o amplă dezbatere privind legitimitatea unei interventii militare împotriva unui stat suveran. Argumentele politicienilor occidentali, că interventia militară are ca scop stoparea atrocitătilor săvîrsite de către autoritătile sîrbesti, au fost preluate si de unii intelectuali, care sustin că alianta NATO este îndreptătită din punct de vedere moral-etic să intervină, pentru că drepturile fundamentale ale omului sînt indivizibile. Adversarii lor spun că NATO ar fi trebuit, de pildă, să intervină atunci si împotriva Turciei, unde sînt încălcate sistematic drepturile kurzilor. Cunoscutul scriitor Salman Rushdie a calificat aceste argumente într-o emisiune a televiziunii germane (ARD), drept cinice, afirmînd că interventia de acum este 1) fără precedent în istorie si 2) sustinătorii acestor argumente transformă Serbia într-o victimă uitînd, de obicei, că atrocitătile împotriva albanezilor din Kosovo au cauzat, în ultimă instantă, actiunea aliantei NATO.

Din numeroasele păreri pro si contra, formulate în ultimele săptămîni de către intelectualii din est si vest, se desprind două pozitii fundamental opuse, cu anumite ramificatii si nuantări, determinate politic, ideologic, religios, cultural, etnic, si ă nu în ultimul rînd ă geografic.

I. În categoria adversarilor interventiei NATO se distinge:

A. Grupul acelora care sînt împotriva politicii lui Milosevici, dar care nu acceptă nici bombardamentele NATO asupra Iugoslaviei, invocînd principiul suveranitătii si a neamestecului în treburile interne ale unui stat. În această grupă intră personalităti ca scriitorii sîrbi Ivan Ivanii, Alexandar Tisma sau ca redactorul sef al postului independent de radio B92 din Belgrad (interzis) Veran Matici, scriitorii români Mircea Dinescu (semnatar al unui protest comun al intelectualilor din Greci