Mă întorc din nou la cartea Suvenire Contimporane a lui Gh. Sion apărută în Bucuresti în 1915 la Editura Minerva, editia din care am mai reprodus câteva pagini în anii trecuti, volum pe care mi l-a oferit amical domnul si fidelul meu cititor Noni Cristea.
Fragmentul reprodus se intitulează Autorul la Bucuresti.
Cităm:
"După ce ne-am întors la Hârsova, însă, lucrurile au luat o altă întorsătură. Maică-mea extaziată (?) de bizara ideie a călugăriei mele, a început a plânge si a se lamenta, zicând că la aceasta nu va consimti niciodată... În fine se ceru să meargă la Bucuresti să-si vadă fratii ca să se consulte cu ei pentru aceasta. Tatăl meu, desi era convins că va face treaba cea mai bine cugetată, totusi, văzând furiile mamei, îsi mai opri avântul; de aceea nu numai că se învoi la călătoria mamei, dar mă dete si pe mine ca s-o întovărăsesc la Bucuresti, pentru ca să nu facă singură un drum asa de lung.
Aceasta era în vara anului 1837.
Fratii mamei mele, Eustatiu si Alecu Schina, în Bucuresti, exercitau profesiunea de avocati. Vederea subită a surorii lor de care se despărtiseră de mai bine de douăzeci de ani, pentru dânsii a fost o surprindere cu atât mai vie, cu cât nu fuseseră avizati de aceasta. Pe atunci, nefiind un serviciu postal pentru corespondenta privată între ambele tări (Muntenia si Moldova încă neunite n.n.) acestea tinându-se înadins izolate una de alta, ca să nu se poată urzi vreo întelegere politică între ele, scrisori nu se puteau trimite decât cu ocaziuni eventuale de la Iasi la Bucuresti sau prin curierii rusesti ce treceau la Constantinopol.
Unchiul meu Eustatiu, la care am fost în gazdă, nu numai că au dezaprobat ideia ciudată de a mă consacra călugăriei, dar stărui maică-mea ca să mă lase la el în Bucuresti, ca nu cumva, întorcându-mă, să mă fac victima călugărilor. Când mi s-
