Saptamana 3-9 mai a.c. a concentrat in Romania doua evenimente politice majore. Primul a fost vizita-fulger, desfasurata marti, 4 mai, a premierului britanic, Tony Blair. Cel de-al doilea l-a reprezentat calatoria ecumenica la Bucuresti a Papei Ioan Paul al II-lea.
Ambele momente au readus Romania in atentia mediilor internationale. Despre ea nu s-a mai vorbit si scris atat de mult de la ultima mineriada. Comentariile de atunci nu erau deloc favorabile. Vizitele amintite au pus-o intr-o postura mult mai buna. Desi vizita Papei a fost indelung pregatita, sosirea premierului Blair doar cu doua zile mai inainte a lasat impresia ca, in sfarsit, Romania este pe cale sa iasa din "zona gri" a Europei, ca marile puteri occidentale - care ne-au privit, pana acum, cu un oarecare scepticism - ne-au devenit mai apropiate. Pentru Putere, vizitele au fost ca o mana cereasca. In lipsa unor "castiguri" interne, ele au devenit un prilej de mandrie, un plus la capitolul "realizari".
Lucrurile nu stau tocmai asa. Este, desigur, o victorie de imagine faptul ca, in premiera absoluta, un prim-ministru al Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord a tinut un discurs in Parlamentul Romaniei. Dl Blair a promis explicit includerea Romaniei in spatiul de influenta occidental. Promisiunea a fost motivata de atitudinea ferma pro-Nato a guvernantilor de la Bucuresti in conflictul cu Iugoslavia. Marea Britanie si-a declarat deschis, pentru prima oara, sprijinul pentru admiterea tarii in Alianta Nord-Atlantica. Mai mult, premierul Blair a asigurat Parlamentul Romaniei ca, foarte curand, se va produce si includerea in sistemul institutional occidental. "La Reuniunea Europeana de la Helsinki, din luna decembrie, Marea Britanie va sprijini adresarea invitatiei catre Romania pentru inceperea negocierilor de aderare la Ue", a declarat el. Se stie ca Polonia, Cehia, Ungar
