Recent publicul meloman a avut ocazia să asiste la o serie de concerte pe care întîmplarea le-a apropiat în timp, chiar dacă ele au provenit din intentii si organizări diferite, în care au apărut artisti sau programe de muzică franceză. În cele mai multe cazuri au fost implicate organismele care sustin consecvent si girează cu prestigiul lor politica de propagare si punerea în valoare a artei galice peste hotare. Astfel, s-au implicat, separat sau în conjunctie, Serviciile culturale ale Ambasadei Frantei la Bucuresti, Institutul francez, l^Association Française pour l^Action Artistique (AFFA), Délégation Générale de l^Alliance Française în România si institutiile noastre de concert. Gama repertorială, tipologia formatiilor din sfera cameralului a fost largă, si cum nu a rezultat dintr-un proiect preexistent, a avut spontaneitatea unei varietăti necăutate, fruct al hazardului care le-a integrat firesc în viata muzicală.

Între toate, s-a remarcat prin originalitatea conceptiei seara dedicată de pianista Martine Joste lui Eric Satie "à voir et à entendre". Ea însăsi natură artistică non-conformistă, de o fină intelectualitate, disponibilă pentru experiment, a imaginat un portret complet al compozitorului: într-un one-woman-show Martine Joste îsi trăieste ideile în fata claviaturii, cîntînd muzica lui Satie cu o pianistică rafinată, pledînd cu pasiune pentru opera lui foarte specială, relevîndu-i premonitiile (minimalism, pian preparat, muzică de film etc.), ilustrîndu-si demersul cu texte si desene ale compozitorului, cu un film de René Clair. E nevoie de mult farmec în acest tip de discurs, farmec care s-a adăugat măiestriei muzicale; Martine Joste a cucerit înainte de toate prin sensibilitatea cu care a reliefat singularitatea pieselor pentru pian de Satie, precum si prin naturaletea cu care a desfiintat distanta dintre compozitor, interpret