Nu e prima oară cînd constat că marii artisti sînt capabili, uneori, de o desăvîrsită candoare. Am citit si răscitit editorialul Contemporanului din 8 aprilie. Nu mi-a venit să cred. Directorul Contemporanului se simte persecutat. De România literară, 22, Vatra, Familia si de "încă vreo două" (cîtă gratie este în impreciziile de informare ale dlui Breban!) reviste din capitală si din provincie. Dar nu numai atît: persecutoarele ar dovedi un "reflex politic (si politist!) preluat de la comunisti", ele executînd în fapt ordine ale "centrului de la Paris", care a întocmit si transmis "filialelor" sale "ideologice" din tară, cu începere din decembrie '90 (să fie '89?), o listă neagră de scriitori care trebuie "hăituiti" si a căror operă trebuie să fie "injuriată" si "demolată". Dl Breban a intrat în posesia listei cu pricina, pe care d-sa s-ar afla în compania lui E. Simion, Valeriu Cristea, Marin Sorescu, D. Tepeneag, Fănus Neagu. Sumbrul scenariu ne-ar fi aruncat în bratele disperării pînă si pe noi, cei de la România literară, care habar n-aveam de faptul că sîntem, si în ce hal, manipulati (însă ignoranta nu-i o scuză), dacă dl Breban n-ar fi spus, din capul locului, de unde ni se trage mînia ce-aprinse pe Ahil contemporanul: "O dezbatere, un colocviu al romanului românesc pe care îl visez si îl construiesc ăîn capă de cîtiva ani a avut loc, în sfîrsit, cu ajutorul UNESCO pentru cultură si al Academiei Române. Revista România literară, al cărei redactor-sef am fost si la care am renuntat cîndva pentru a protesta contra începutului dictaturii în România, inserează acest eveniment al prozei românesti în vreo 15 rînduri nesemnate, pe pagina a sasea, sub un anunt al "întîlnirilor de la Onesti". Va să zică asta era! Marele eveniment, scoborît întreg din capul d-lui Breban ca Minerva din acela al lui Jupiter, n-a fost tratat în România literară cum ar f