Existenta prin scris

În "amarul tîrg" unde, fără voie, trăieste în solitudine, Gheorghe Grigurcu scrie si publică enorm, fiind prezent nu doar în paginile revistelor literare din toată tara, ci si în librării, cu volume al căror ritm de aparitie, în ultimul timp, pare incredibil. El mărturisea într-un interviu că această activitate febrilă e "menită nu doar a se reprezenta pe sine, ci si a compensa un gol. Scriu mai mult pentru că trăiesc mai putin". Golul e umplut cu scrieri în varii genuri, ce au în comun talentul, fervoarea si o intransigentă morală născătoare de iritări si polemici. Fără să se bucure de privilegii si onoruri, fără să aibă parte măcar de un post pe măsura valorii sale, constrîns la izolarea provincială, Gheorghe Grigurcu este totusi o institutie (un exemplu: toti poetii ar dori ca volumele lor să ajungă sub ochii criticului, iar Cronicarul cunoaste destui dintre acesti creatori dificil de multumit care recunosc în Grigurcu cel mai comprehensiv cititor al lor). Prezenta sa prin texte în viata literară e atît de pregnantă, încît toată lumea are impresia că îl cunoaste, desi, cel putin cei mai tineri, nu-l stiu decît din fotografia aceea din urmă cu multi ani, reprodusă de reviste. Reviste care, atunci cînd a împlinit 60 de ani, l-au omagiat, unele - prin numere monografice (Jurnalul literar, Contrapunct, Vatra). * Acestora li se adaugă acum PARADIGMA lui Marin Mincu; în nr. 3-4 scriu despre Gheorghe Grigurcu, pe lîngă directorul revistei multilingve de cultură de la Constanta, si Adrian Popescu, Octavian Soviany, Ion Lascu, Ion Buzera, Marina Cap-Bun si Laszlo Alexandru. Cel din urmă (înrudit cu "subiectul" său, prin spirit polemic si modul transant de a-si expune opiniile) alege modalitatea "notelor răzlete", alternînd citatele cu observatii si evaluări critice. Astfel, Laszlo Alexandru se îndoieste că Gh. Grigurcu va intra în is