4. Prima obiectie majora - o prejudecata substantialista
Organicismul spenglerian de la Hungton se agraveaza la dl Molnar, devine un fel de substantialism. Transilvania nu este pur si simplu o realitate istorica, rezultat al unor evenimente ce s-au succedat vreme de mai bine de o mie de ani, ci un fel de entitate metafizica, inzestrata insa cu un fel de corporalitate, ce pare a nu se fi schimbat deloc in ciuda acestei istorii foarte mouvementae.
In ciuda faptului ca studiul face un anume excurs istoric transilvan, respectiva istorie nu pare a fi lasat urme nici asupra Transilvaniei, nici asupra mentalitatii transilvane, nici asupra transilvanenilor. Iar cind citeaza surse privind "transilvanismul", d-sa recurge mai ales la formule impresioniste apartinind unor artisti si literati, cum ar fi d-nii Aexandru Cisteleacan ori Emil Hurezeanu. Domnii amintiti sint scriitori remarcabili, dotati cu darul expresiei, dar in ce ma priveste m-as feri sa-i consider autoritati infailibile in domeniul stiintelor socio-istorice. Sigur, adesea o expresie buna face cit mai multe zeci de argumente, cu minima conditie ca in spatele respectivei expresii sa se afle si argumentele! Trecind peste impresionism si substantialism, ar trebui sa ne amintim ca un Benedict Anderson, de pilda, semnalase ca "natiunile sint comunitati imaginate", "sint artefacte culturale, comunitati politice imaginate ca inerent suverane si limitate"1, iar un Eric Habsbaw preciza ca aceste "obiecte imaginare" se construiesc pe baza unor "traditii inventate".2 Ei, bine, ceea ce este valabil pentru natiuni are valabilitate si pentru provincii, ca parti ale acestora, mai ales cind diferitele provincii au avut o experienta istorica diferita vreme de secole, cum e cazul provinciilor romanesti.
Pe de alta parte, trebuie precizat ca traditiile nu se inventeaza o singura data pentru totdeauna, ci ele
