Una dintre expresiile si locutiunile colocviale care trezesc cîteodată reactii negative, de iritare, din cauza unei anumite lipse de motivare literală a constructiei lor - e foarte frecventa formulă a-si da cu părerea. Caracterul idiomatic al locutiunii e evident: ceea ce perturbă o interpretare logica a secventei sintactice e mai ales prepozitia "cu". Fată de a-si da părerea, ca o variantă la si mai "logicul" a-si spune părerea, locutiunea pare chiar o greseală. De fapt, ea poate fi considerată o ilustrare a unui fenomen despre care am mai vorbit si altă dată, în legătură cu expresii ca a se lăsa cu..., a (o) pune de..., a o da pe... etc. Despre prezenta în limbajul popular, familiar si argotic, al acestui gen de structuri gramaticale, asociate în special cu pronumele "o" cu valoare neutră, a scris, într-un articol din 1994, Gabriela Pană Dindelegan: observînd numeroasele structuri echivalente, în variatie liberă, de tipul: a rări vizitele - a o rări cu vizitele; a termina întîlnirile - a o termina cu întîlnirile etc. Existenta acestora constituie, în mod evident, un model, pe care pot să apară noi variatii, prin simpla substitutie a verbelor sau a prepozitiilor de bază. În locutiunea a-si da cu părerea se poate verifica si capacitatea limbajului dominat de oralitate de a exprima cele mai diferite sensuri cu ajutorul cîtorva verbe de bază - a da, a lua, a face, a pune, a băga, a lăsa - combinate cu cîteva prepozitii frecvente (a da de..., a da peste..., a da cu... etc.). E interesant că expresia are o oarecare vechime si o serie de modele care o explică în parte. Era destul de răspîndită expresia a-si da părerea (poate calc după fr. donner son avis, dar si posibilă evolutie internă); înregistrată în Dictionarul limbii române (DLR), tomul VIII, partea 1, 1972, sub cuvîntul părere, ea este ilustrată prin mai multe citate din secolele al XIX-lea si