Editia a 4-a a Simpozionului "Scriitori britanici si români", organizată în 20-25 aprilie de Consiliul Britanic în colaborare cu Catedra de Engleză a Universitătii din Oradea, a pus din nou fată în fată scriitori, traducători, critici si profesori britanici si români. În principal însă, Valentine Cunningham, Alan Brownjohn, Fred D^Aguiar, Jo Shapcott, Lawrence Norfolk si Ian Sampson si-au delectat auditoriul citind din operele lor si comentând asupra fenomenului cultural englez.

Ceea ce i se pare fascinant lui Valentine Cunningham în cultura britanică de astăzi este noul mecanism de stabilire a valorilor prin premii de toate felurile. Obsesia celor implicati în scrierea, editarea, publicarea si vânzarea literaturii de a produce cel mai bun roman al anului, de a publica cel mai bun text de debut, de a lansa cea mai bună scriitoare a deceniului s-a transformat într-o adevărată institutie culturală. Cu totii, fie că sunt scriitori, editori, librari sau cititori, asteaptă premiile acordate de variate asociatii pentru a-si crea propria ierarhie a valorilor si, mai ales, pentru a exploata dorinta celorlalti de a cunoaste ierarhia. Orice premiu, cu precădere cele prestigioase precum Booker Prize sau Somerset Maugham Award, implică un câstig al scriitorului, care se trezeste ceva mai bogat decât a fost înainte, si mai ales al editorului, care se trezeste mult mai bogat prin vânzarea cărtii câstigătoare în tiraje uriase, urcând uneori până la 60.000 de exemplare.

Dincolo de piata cărtii, se conturează însă provocatoare răsturnări de canoane ce afectează atât învătământul, industria filmului, televiziunea, teatrul, cât si alte domenii mai mult sau mai putin direct implicate. Inevitabil însă, atunci când tinerii autori îi înlocuiesc prea usor pe cei bătrâni, când necunoscuti devin celebri peste noapte, iar debutantii fură soclul "monstrilor sacri", ap