Si noi, care puneam atîta bază... Ei, dacă nu e, nu este...

Credeam, în fine, că-l regăsisem. Cînd colo, mă uit ce mă uit la distinsa Academie Catavencu, mă mai uit o dată, o-ntorc p-o parte si p-alta. Da, domnule, asa e cum scrie, si bat biruitor foaia cu palma. E si parcă nu e. Nu-ti vine a crede. Da^, e, negru pă alb. Si să nu zici, ori să crezi că-i vreo reclamă. Nu. Uite-aicisa jos, în dreapta pe prima găină,... pardon, eroare,- pagină, chiar unde cade si iscălitura: MIRCEA DINESCU. O mîndrie năpraznică mă cuprinde pă loc. Tot Ialomita, săraca de ea, carevasăzică. Mai punem acilea încă două puncte si să indicăm si tipografului, - lu^ nea Gogu, - culege, domnule, cu litere groase să vază poporul, si să trăiesti si să jucăm cît mai degrabă la nunta Lenutii:

"Pierdut pe drum călugărul Vasile. Îl declar nul."

*

* *

Mamăăăă!!! Întîi că, dîn toată România, n-a existat, cît e ea dă mare si cîti dă Vasile si dă Vasilici o fi avînd ea în ea, de tot felul, de toate rangurilii si vîrstilii, n-a egzistat vrun Vasile botezat cu certificat în regulă si nu doar numit pîn decret, - măcar că ăsta, de care pomenirăm adineaurea, nu-ncăpuse în cristelnită avînd în vedere proportiile misiunii, asa că, de la bun început, îl decretară cum e, cum arată ori cum vine, semne particulare n-are, ceea ce nici n-ar avea vrun prunc-prunculet abea născut; da^ de un coscogea duhovnicul înarmat cu de toate, avînd pă dedesubt si două pistoale, - vorba lu^ nea Tudorică dîn Mărtisor...

*

* *

Pînă spre sfîrsitul lui Aprilie ^99 mă crezusem cel dintîi publicist român, care, - si asta fusese cam pe la începuturile ultimelor alegeri din ^96 - descoperisem sursa cea mai tainică si mai adevărată a puterii gata să expulzeze, la soroc, asemeni oricărui organism, 15.000, cincisprezece mii dă ousoare, 15.000 de ro