În cuvîntul său rostit la venirea în tara noastră, unde a fost primit cu căldură, Papa Ioan Paul al II-lea a asemănat România cu Grădina Maicii Domnului.

Dat fiind că unii dintre compatriotii nostri care se simt datori să fie mai catolici decît Papa, de cînd au început bombardamentele din Iugoslavia, înclină să pună toate relele pe seama ortodoxiei, vizita Suveranului Pontif si comparatia de mai sus au o semnificatie cu totul deosebită. Cu atît mai mult cu cît cei ce nu scapă nici o ocazie de a ataca religia cu care ne-am născut par să neglijeze faptul că lagărul socialist s-a bazat pe un fel de religie fără Dumnezeu. Si că o tară nu se poate salva lepădîndu-se de credinta sa cu iluzia că asa ar fi în pas cu Occidentul.

Închinarea la idoli nu e o dovadă de progres, ci dimpotrivă. Poate că văd lucrurile astfel pentru că am avut norocul de a mă naste într-un sat unde slujea un preot bătrîn, care era asa cum mi-l imaginam eu în copilărie pe bunul Dumnezeu. Mai tîrziu am întîlnit si altfel de slujitori ai bisericii, dar mi-am amintit că în lumea din care veneam se spunea: Să nu faci ce face popa, să faci ce zice popa! Si eram convinsă că bătrînii stiau ei ce stiau cînd spuneau aceste cuvinte. Renuntarea la morala crestină pe motiv că preotii nu au făcut tot ce trebuia e păgubitoare si nedreaptă. La urma urmei, cine a făcut tot ce trebuia ca să aibă dreptul să întrebe pe altcineva de ce nu a fost martir ?!

În diatribele lor împotriva ortodoxiei, asa-zisii nostri analisti au spus că nationalismul s-ar explica prin această religie. Am mari îndoieli că vechea nomenclatură care s-a reciclat într-un partid ori în altul ca să nu-si piardă privilegiile ar fi căpătat meteahna în discutie participînd la Sfânta Liturghie. Cum am îndoieli si că d-l Laszlo Tökes ar fi nationalist pentru că este pastor reformat. Dacă ar fi să le reprosăm preoti