EgoIsta, intepata, plIna de Ifose fals arIstocratice a fost Europa OccIdentala in decenIul ce ne va duce in mIlenIul treI. MultumIta peste poate de UnIunea eI, de mecanIsmele eI monetare, de moneda eI unIca si de duzInIle de polIticI destinate sa o transforme in mare putere mondIala, ea si-a construIt o colIvIe aurIta, innebunItor de aseptica, dIn care sa poata prIvI cu o siguranta plIna de cIrcumspectie in jur. LustruIta dIn afara de fostele colonII, colIvIa nu s-a aratat mult maI accesibIla clocotitoruluI si suferInduluI Est. UnIunea Europeana a preferat sa prIveasca, maI mult sau maI putin dumIrIta, la zbaterIle acestuIa, asteptind ca o evolutie organIca, o adaptare naturala a fonduluI la forma proprIuluI "acquIs", sa-l faca vrednIc de a pasi in spatiul occidental fara sa-l contamineze cu mirosurile grele pe care I le-a Impregnat IstorIa. IrItata de gafele profund nedemocratice ale locuItorIlor dIn prIncIpatele pe care acum doar o suta si ceva de anI brItanIcII le considerau inca "barbare", Europa nu s-a sfIIt totusi sa inregIstreze, in numele lIberuluI schImb aplIcat doar la marfurI, nu si la forta de munca, excedente comercIale puternIce cu aceste state. Ca in cazul tuturor marIlor ImperII sau cIvIlIzatiI, s-a dovedIt totusi ca barbarII, daca sint situati in fata portiI, si nu pe alte continente, pot fI maI mult decit perIculosi, amenintind propria casa si gradina. SecurItatea europeana. ReizbucnIrea de neasteptata vIolenta a uneI realItati anI la rind refulate de constiInta EuropeI s-a dovedit insa, pina la urma, a depasi net simplele consideratiI de securItate. Praful de pusca sirbesc si apoI american in Kosovo sint pe cale sa produca EuropeI o puternIca crIza de identitate, in raport cu sine, si de personalitate, in raport cu restul lumii. Creatia postbelIca amerIcana a simtit ca, de fapt, nu stia cIne este ea insasi. EconomIc, si-a amIntit de Marshall. MIlIt