Sambata si duminica, 15-16 mai a.c., la Miercurea Ciuc s-a desfasurat cel de-al Vi-lea Congres al Udmr.

Asa cum se asteptau cei mai multi dintre analistii politici, partidul etnic al maghiarilor din Romania nu s-a scindat, desi se prevazuse o confruntare dura intre aripa radicala, condusa de Laszlo Tokes, si cea moderata, dirijata de Marko Bela. Cu 274 de voturi, reprezentand 63,5% din totalul delegatilor, ultimul a fost reales presedinte al formatiunii. Realegerea lui Marko Bela a fost socotita o victorie a ratiunii, o eventuala ascensiune la conducerea Udmr a gruparii Tokes-Katona, fiind perceputa nu numai ca o iesire a Udmr din coalitia guvernamentala, ci si drept punctul de plecare al unei evolutii interetnice incontrolabile. Mentinerea moderatilor la conducere asigura, pentru ultima parte a mandatului actualei legislaturi, stabilitatea guvernarii si continuarea liniei politice reformiste adoptate de ea.

In plan concret, la Congres, lucrurile nu au evoluat chiar atat de simplu. Desi toate prognozele si sondajele interne infirmau o victorie a lui Kincses Elod (candidatul aripii Tokes-Katona la presedintie), victoria moderatilor nu a insemnat o abandonare definitiva a telului final al Udmr: obtinerea autonomiei complete a maghiarimii din Transilvania. Moderatii urmaresc si ei acest obiectiv, dar formula adoptata este cea a pasilor marunti, prin smulgerea succesiva a unor concesii de la guvernanti. Din aceasta perspectiva, batalia dintre radicali si moderati ar putea fi socotita ca un joc subtil de santajare a partenerilor de guvernare pentru ca, oricat de infierbantati ar fi extremistii iredentisti, ei stiu ca un nou Kosovo, plasat in Transilvania, nu este momentan posibil. Declaratia lui Bill Clinton, care a recunoscut Romania ca un model de rezolvare a problemelor interetnice, ii avertizase ca, dupa ce s-a inglodat in conflictul kosovar, Oc