Povestea lui Redy. Stimata Doamna Sanziana Pop,. Sunt convinsa ca vi s-a spus de multe ori cata lumina si bucurie spirituala aduce in sufletul cititorilor revista "Formula As", pe care dvs. o conduceti. Eu o astept cu nerabdare, cu certitudinea unei impliniri sacre de taina si suflet. Am iu...

Povestea lui Redy

Stimata Doamna Sanziana Pop,

Sunt convinsa ca vi s-a spus de multe ori cata lumina si bucurie spirituala aduce in sufletul cititorilor revista "Formula As", pe care dvs. o conduceti. Eu o astept cu nerabdare, cu certitudinea unei impliniri sacre de taina si suflet. Am iubit de copila in mod deosebit natura, cu toate ca am trait numai la oras, si de aceea citesc cu placere sporita articolele care se refera la "Lumea necuvantatoarelor". Viata a facut sa traiesc si eu, impreuna cu familia mea, momente de fericire, dar si mai putin fericite, legate de aceasta "lume". Permiteti-mi, dar, sa va relatez o intamplare ce ne-a marcat pe toti, in mod deosebit prin unicitatea ei, si care m-a facut - cel putin pe mine - sa impart lumea in: cei ce sporesc bucuria de a trai si in altii care, prin intentii si fapte ucigase, inabusa viata - cel mai mare dar lasat de Dumnezeu.

Sunt profesoara de limba si literatura romana la o scoala din Bacau. Intr-una din zile, o eleva mi-a marturisit intr-o pauza ca are doi catelusi mici, "ce nu facusera inca ochi". Ii lauda cu dragoste, starnindu-mi curiozitatea de a-i vedea. Am destainuit acest lucru fiicei mele, de acum eleva la liceu. Din acel moment, n-am mai avut nici o clipa de liniste. In fiecare zi, ma intreba daca nu au mai crescut, daca i-am vazut, si a reusit sa-mi smulga promisiunea ca-i voi cumpara unul dintre ei. De altfel, nici nu a fost prea greu, caci a avea un catel era o dorinta neimplinita, din copilaria mea. Tatal meu, mare amator de animale, mi-a daruit intr-o zi un catelus, dar ma