In ciuda saraciei lui monahale, orasul de pe Tarnave . mai poarta pe frunte cununa lui de lumini . "Nu poti invia din morti decat din pamantul patriei tale!".
Aceste cuvinte cutremuratoare au fost rostite, cu trei sute de ani in urma, de primul episcop martir al Bisericii Greco- Catolice, Ioan Inocentiu Micu Klein, pe cand se afla departe de tara, la Roma, unde a si murit. Abia in anul 1997 osemintele sale si-au aflat linistea, fiind aduse in Ardeal si reinhumate, cu mult fast ecleziastic, in impresionanta Catedrala a Bisericii Unite din Blaj, unde odihnesc, de atunci incoace, intr-o latura a uriasului naos. Alaturi, in stanga altarului, este pregatita lespedea de mormant a celuilalt martir, ultimul ramas inca printre cei vii, cardinalul Alexandru Todea, cel pe care Papa l-a binecuvantat si l-a-mbratisat cu ocazia vizitei facute la Bucuresti. Sub semnul acestui dublu martiriu se afla, de trei veacuri incoace, Blajul stramosesc, ce poate fi asemuit cu o inima de lumina in mijlocul Romaniei eterne.
"Vrem sa ne unim cu tara"
Lacrimile si sangele se amesteca in amintirile oamenilor de aici, in chip aproape firesc. Prea putini sunt romanii din celelalte provincii ale tarii care mai stiu, in aceste timpuri grabite, ca datoreaza unitatea nationala a statului in care traiesc, puterea credintei si gloria unui trecut ce nu ne face de rusine umbrelor ilustre de odinioara, ce au facut ca Blajul sa devina o adevarata radacina a romanismului. Chiar si in ziua de astazi mai poti intalni cate un localnic ce sustine, cu o nostalgica mandrie, ca suferinta si sacrificiile pe care le-au trait romanii de pe aceste meleaguri sunt de ajuns sa mantuiasca un popor intreg! Desi Blajul contemporan sufera de saracie si izolare economica, orice problema la ordinea zilei paleste in fata prestigiului pe care si l-au castigat aceste locuri cu pretul vietii mai mult
