Comentariu al agentiei Mediafax Dupa sapte ani de la destramarea URSS si aparitia Comunitatii Statelor Independente, spatiul postsovietic s-a particularizat prin articularea unor mecanisme de politica interne, deosebite de cele aparute in Europa Centrala si de Sud-Est. Una dintre particularitatile statelor din regiune este tendinta de a instaura o putere executiva aproape nelimitata, incontrolabila, aceasta avind drept reflex o putere legislativa deficitara, inconstienta de rolul ce ar trebui sa-i revina intr-o societate democratica si subminata continuu de interferenta executivului in domeniul sau. Poate ca exemplul cel mai bun in acest sens este acela al Republicii Belarus, tara care in perioada 1994-1996, prin citeva manevre spectaculoase ale presedintelui Aleksandr Lukasenko, a devenit unul dintre ultimele bastioane ale neostalinismului. Mijloacele folosite de presedintele Lukasenko in atingerea scopurilor sale au fost imprumutate din arsenalul populismului antidemocratic clasic, unde parlamentarismul este reprezentat ca izvor al tuturor relelor, iar puterea personala discretionara - drept singura solutie viabila pentru iesirea din criza. Nici Republica Moldova nu face exceptie de la acest traseu, aprope predeterminat, pe care l-au respectat cu mai multa sau mai putina rigurozitate toate statele CSI. Referendumul organizat de catre presedintele Petru Lucinschi, pe 23 mai, cu privire la oportunitatea instaurarii regimului prezidential pare sa confirme afirmatia de mai sus. Chiar daca, pe ansamblu, referendumul nu a fost validat, la acesta participind doar 55% din populatia tarii, fata de 60%, cit ar fi trebuit, atrage atentia faptul ca cei care au participat (la Chisinau 42% si in mediul rural 65%) au votat, in majoritatea lor, pentru instaurarea regimului prezidential, neexistind garantia ca cei care nu au votat sunt partizanii regimului parlamentar. Cu toate ace