Mult stimatul si iubitul meu amic domnul Sache, purtător de cuvînt printre altele al sus-semnatului; care domn Sache, celebrul jurist european, figurează si ca emitent de opinii în volumul de însemnări în pregătire al Editura Allfa (Doamne ajută!) tot al autorului modestelor rînduri de fată; ...ei bine, amicul, un vitalist de fortă în conceptii, trecut deodată la blajinii ecologisti...
Numai la una ca aceasta nu m-as fi asteptat. Cum, teribelul domn, filozof, putem spune, al legilor sălbatice ale naturii, afirmînd decis că natura, inclusiv cea umană, este si trebuie să fie o junglă, unde mila ar fi apanajul celor slabi si neajutorati, care-i dau înainte cu morala, neavînd nici un fel de puteri, - exact ca în dialogul faimos al lui Platon, al cărui erou parsiv ar fi, dacă nu mă însel, grecul Callicles...Mă rog, să fiu iertat în caz de nestiintă.
Stupoarea mea se explică prin faptul că acest domn crîncen în ale naturii si ale aspectelor ei complet anticrestinesti, se apucă într-o zi să se refere cu multă pace si duiosie la toate animalele planetei, de la insecte pînă la elefanti. Că si ele ar fi niste creaturi ale Puterii Supreme - nefiind teist se exprima ca un francmason. (Nu stiu dacă; în sfîrsit...n.n.).
Nu-l cunoasteti cum îl cunosc eu, ca să vă dati seama de suportul adevărat al uluielii sus-iscălitului. De exemplu, cum vedea dumnealui vreo furnică înaintînd aferată prin apartamentul său faimos de casă veche de pe strada Cutitul de argint, imediat scotea un tipăt de oroare si o striga din răsputeri pe coana Săftica, femeia care-i făcea curat de-o viată si ceva, putem zice, dînsul rămînînd văduv de mult si neavînd copii, despre care avea obiceiul să declare că, dacă ar fi avut, ar fi fost, la sigur, niste monstri.
Veti spune că eu fac invers decît cei care sentimentalizează, ori sensibilizează, în sensul că agravez î
