Un scandal intre Guvern si BNR, sau oricum intre primul ministru si conducerea Bancii Nationale, este ultimul lucru de care aveam nevoie cu exact doua zile inainte ca Romania sa plateasca cele 580 de milioane de dolari pentru rascumpararea obligatiunilor Samurai, scadente vineri, 28 mai. Chiar si in astfel de conditii, daca un scandal cu motive clare si serioase poate fi in cele din urma privit ca normal, deci oarecum acceptabil indiferent de consecinte, este greu de inteles care poate fi ratiunea sau cel putin utilitatea declaratiilor de condamnare a politicii BNR de catre Radu Vasile, marti, la Chisinau. Ratiunea, daca exista, a fost doar partial impartasita opiniei publice de premier, lasind ca restul sa fie dedus de cine o putea, in primul rind, evident, de Mugur Isarescu. In esenta, Radu Vasile s-a declarat nemultumit ca BNR urmareste in politica sa monetara ca ancora cursul de schimb si nu rata dobinzii. Cum necum, treaba cu ancora ar trebui sa aiba legatura cu inflatia, intrucit "atit cit va fi inflatie, vor fi cresteri de preturi si solicitari de indexari". Prin urmare, "intr-o situatie dificila cum este cea a Romaniei, politica monetara trebuie sa se alinieze politicilor statului". Adica BNR sa asculte de Guvern. In alt limbaj, nemultumirile lui Radu Vasile sint acelea ca, practicind rate prea mici ale dobinzilor, BNR i-a oprit pe romani sa-si depuna banii in banci si le-a incurajat pe acestea sa se imprumute de la BNR, sporind cantitatea de bani aflata in circulatie pe piata, bani care au ajuns in preturi, dupa cum populatia a simtit cu siguranta, sau in cursul crescut al dolarului. BNR ar submina, astfel, politica Guvernului, ridicindu-i alegatorii in cap. Prin incercarea de a mentine stabilitatea leului pe piata valutara, prin vinzari-cumparari de valuta, si nefacind acest lucru pe piata monetara, ridicind dobinzile, BNR si-ar fi ales o "ancora" de politi