La Suceava, o mina de oameni reinnoada firul vietii obiectelor peste care au trecut sute de ani Iscusinta, inventivitate, rabdare, migala, studiu si cercetare, acestea sint doar citeva dintre cerintele pe care trebuie sa le indeplineasca cei ce lucreaza in restaurare. Si asta pentru ca atit restaurarea cit si conservarea se aseamana, intr-o foarte mare masura, cu neprevazuta si mult solicitanta munca a unui medic intr-o clinica. Iar restauratorul nu face altceva decit sa analizeze in amanunt tot ceea ce-i arata piesa, sa o "consulte", dupa care ii pune un diagnostic si incearca sa gaseasca solutia optima pentru prelungirea vietii obiectului ce i-a intrat in mina. Laboratoarele private, o alternativa a celor ce functioneaza, deja, pe linga muzee Laboratorul zonal de restaurare din Suceava a luat fiinta in anul 1975, iar statutul de "zonal" l-a dobindit ca urmare a imensei bogatii a patrimonului existent in zona Bucovinei. Asa dupa cum ne-a precizat Mihail Jelezneac, seful atelierului de restaurare metale, la vremea respectiva, existau trei tipuri de laboratoare de restaurare, infiintate in functie de necesitatile locului in care au fost infiintate: laboratoare zonale de pe linga principalele muzee din diferite zone ale tarii; laboratoare muzeale, ce functionau chiar in cadrul muzeelor, precum si laboratoare departamentale, care deserveau doar anumite sectoare din muzee. Dupa 1989, structura a ramas oarecum aceeasi, insa au inceput sa apara laboratoarele particulare de restaurare. Este vorba, in special de cele care se ocupa de restaurare monumente, un exemplu pentru zona Bucovinei reprezentindu-l firma RESTACO, precum si laboratoarele infiintate pe linga manastiri, in zona judetului nostru existind un atare laborator la Sucevita, maica Mihaela efectuind chiar citeva stagii de pregatire in Italia. "Deocamdata totul este in faza incipenta, dar va trebui sa ia amploare,