Alexandru si Ion Roman au tiparit un volum intitulat :"Prozatori germani contemporani". La Editura Nationala Gh. Mecu. In 1941.
Citez din prefata: "Dupa venirea la cirma a National-socialismului, literatura germana contemporana si-a schimbat in mod surprinzator fizionomia. Dintre marile glorii au ramas totusi pe soclurile lor Stefan George, Rainer Maria Rilke si Gerhart Hauptmann, dar au disparut scriitorii decadentei socialiste, irationaliste si iudaice. Domnia editurilor evreesti a incetat si o literatura autentica, cu un puternic caracter etnic si cu o sanatoasa culoare locala si-a facut aparitia. Poetii decadentei au trecut repede in umbra spre a face loc unui Paul Ernst, Hermann Stehr, Emil Strauss si acelei generatii a razboiului care a vazut in marea incaierare de la 1914 nu o ingenunchiere a natiunii germane, ci o renastere a ei din foc, singe si moarte".
V-a socat? E normal, sintem natia pe care, in iunie 1990, Ion Iliescu si ziarul "Adevarul" o speriau vorbind de "hoardele de legionari care au dat foc la Televiziune si se indreapta spre sediul Guvernului". Sintem natia care nu a votat, in 1990, cu PNT deoarece umbla zvonul ca "in 1907, Corneliu Coposu a fost vazut tragind in tarani". Sintem natia care si-a sorbit istoria din bidoanele ruginite ale revistelor maraiste, manualelor ceausiste si filmelor lui Sergiu Nicolaescu. Sintem plini de fricoase prejudecati de stinga.
Din fericire, macar aici sintem europeni. Pentru ca aceasta e situatia in intreaga Europa. Se judeca, mai tot timpul, cu masuri diferite. Urechea menita sa auda ticalosiile stingii e astupata cu un precaut dop de vata roz. Comunistii fac, de citeva decenii, tot ce le trece prin cap si nimeni nu le cere socoteala. Cu cit fac mai multe crime, cu atit le creste reputatia de "idealisti". Fapt care a facut ca in epoca noastra democratica nici un cap de scrib socialist sa
