Prin articolul din "Washington Post", Ion Iliescu a deschis practic campania electorala pentru alegerile prezidentiale din toamna anului 2000. Chiar si fara declaratiile ambasadorului Federatiei Ruse la Bucuresti, Valerii Keneaikin, orice observator cit de cit avizat al vietii politice romanesti nu poate sa nu constate totala nepotrivire a stilului extrem de ferm si transant al articolului cu structura de caracter fundamental ambigua a fostului presedinte al Romaniei. De altfel, imediat dupa aparitia articolului, Ion Iliescu a si trecut, in maniera cu care ne-a obisnuit deja in ultimii 10 ani, la tot felul de nuantari, pertractari, interpretari. Cum ar fi si aceea ca s-a declarat cu totul de acord cu caracterizarea ambasadorului rus dupa care interventia Pactului de la Varsovia in Cehoslovacia a fost o "strengarie nevinovata" prin comparatie cu "barbaria interventiei NATO impotriva Iugoslaviei". Un comportament deloc surprinzator, dar care face cu atit mai ridicol tonul taios antirusesc din articol, nepotrivit chiar pentru liderul principalului partid din opozitie si fostul presedinte al tarii. Este si motivul pentru care interventia critica a ambasadorului rus fata de articol a fost contrabalansata, foarte explicit chiar, de cuvintele bune la adresa lui Ion Iliescu, ale carui "calitati morale si omenesti" dl. Keneaikin le apreciaza in mod deosebit. O atit de clara separare a unei pozitii politice de emitentul acesteia - la urma urmei, indiferent ca a redactat sau nu personal textul, Ion Iliescu l-a semnat, deci si l-a asumat pe deplin - pare un lucru destul de ciudat si singura explicatie plauzibila este aceea ca ambasadorul rus considera ideile exprimate in "Washington Post" o simpla voluta electorala a fostului presedinte, nu o schimbare semnificativa de pozitie. De altfel, gesturile politice concrete in acest sens, precum si felul in care PDSR a votat in Parlamen