Sosirea cernăuteanului la Fălticeni tulbură pacea tîrgului. Povestirea despre masa de la Rebi acasă se umflase ca un balon. În zăpuseala care paralizase mahalaua fierbea cazanul dihoniei. Adversarii bătrînului puteai să-i numeri pe degetele de la o mînă, erau cu sigurantă Malahia Bobocel si Huberman, probabil Buiuc si Nuhăm. Cei multi si credinciosi, în frunte cu Gutui si Tremurici hahamul, mergeau asa de departe cu grija de învătătorul lor, încît veniră cu propunerea să i se aplice distinsului musafir un ^tratament corporal didactic^. Mai spuneau ei că trebuie ripostat urgent, mărul discordiei îsi întindea stricăciunea.
Se strînseră toti la havră, pentru o asa zisă adunare generală exceptională. Fixovici se asezase primul pe podestul împodobit. Tremurici ceru să i se pună ^iscoadei^ întrebări precise asupra rostului său la Fălticeni. Începu Gutui care în seara aceea purta o cravată rosie: "Cinstite domn, ai venit în tîrgul nostru pasnic, ai intrat în Broscărie, aproape în fiecare casă. Ce-ai căutat? Ce-ai găsit?" - "Am să-ti răspund pe loc." Fixovici nu găsi cu cale să se ridice din scaun. "Caut pe un vrăjitor care s-a vîrît între voi si vă otrăveste, vă dezbină, vă învată să nu mai munciti si să nu vă sleiti puterile în lucrări fără rost. Ce să vă spun, pur si simplu un vorbăret stricat la minte!" Gutui ridică mîna si glasul: "De unde stii dumneata că s-a instalat taman la noi acel duh rău? Si ce vă pasă vouă la Cernăuti de ce se întîmplă în ogrăzile noastre?"
La întrebarea asta, musafirul îsi acoperi fata cu palmele si rămase asa nemiscat cîtva timp, pînă ce toti cei prezenti socotiră că plînge. Apoi, stergîndu-si lacrimile, grăi cu glas duios: "La asa vorbe nu pot decît să plîng. Ce ne pasă? Nu ne ajunge faptul că sîntem pribegi si împrejurul nostru s-au strîns noroade să ne dea pierzaniei. Plîngem, cînd vedem concordia slăbind f
