O ziaristă măruntică si inimoasă din Oltenia îmi povestea, la începutul mineriadei care s-a sfîrsit la Stoenesti, cum au decis liderii să vină în Capitală. Ziarista stia bine ce înseamnă viata minerilor si simpatiza cu protestele lor, dar - profesional - stia să-si despartă simpatiile de observarea faptelor. Astfel că a evaluat destul de exact sansele de izbîndă ale ultimei mineriade. Liderii jucaseră prost si porniseră la drum urmati de o echipă a socului de strînsură. Cortina trasă la Stoenesti, urmată de arestarea liderilor, unul cîte unul, a făcut un rău imens minerilor care, după aceea, ar fi avut motive de revendicări sindicale. Baronii ortacilor, transformati în vedete de presă, si-au bătut joc, pur si simplu, de alegătorii lor, dintre care unii au ajuns să facă greva foamei în fata palatului Cotroceni, ca reprezentanti ai mineritului, după ce liderii lor au compromis sindicalismul mineresc din Valea Jiului.

Liderii marilor centrale sindicale, care negociază cu guvernul de mai bine de o lună si diverse chestiuni nesindicale, la începutul săptămînii trecute, cînd ar fi trebuit să aibă loc marea grevă de 24 de ore, s-au văzut nebăgati în seamă de sindicatele locale aflate în subordinea lor. Dirijorii de la centru ai sindicalismului autohton s-au trezit trădati de capelmaistrii locali care stiu mai bine decît ei cît e de rentabilă o grevă în împrejurările de acum.

Lunea trecută în miscarea sindicală din România a avut loc o nouă tragere de cortină; de astă dată personajele care s-au văzut scoase astfel din scenă au fost sefii sindicalismului centralizat, care, de mai multe luni, amenintă guvernul că îl vor da jos.

Se încheie astfel încă o perioadă din istoria tranzitiei în România. Aceea în care sindicalismul se amesteca, pe fată, cu politica.

Victor Ciorbea, Miron Mitrea, iar mai tîrziu Miron Cozma au confundat con