Ajuns la nobila vârstă de 70 de ani, confratele si prietenul Al. Săndulescu poate privi retrospectiv cu satisfactia că, în conditii adesea nefaste, si-a împlinit idealul pe care si l-a fixat, în care a crezut si pe care l-a slujit cu dăruire încă din tinerete. Timp de peste patru decenii, Al. Săndulescu s-a implicat activ, ca exeget si editor, în domeniul vast si complex al istoriei literaturii române, impunându-se prin contributii fundamentale, concretizate în studii analitice aprofundate, în monografii exhaustive consacrate unor scriitori clasici reprezentativi, explorând fenomenul literar revolut din perspective inedite, formulând puncte de vedere noi în raport cu o operă literară, potrivit principiului estetic al lui G. Călinescu. Încă de la începutul activitătii sale exegetice si editoriale, Al. Săndulescu si-a dobândit un binemeritat prestigiu prin editia operelor lui G. Topîrceanu (1955), căreia i-a urmat o substantială monografie a aceluiasi scriitor (1958), oferind cea dintâi imagine prismatică asupra vietii si operei sale.

Din nefericire, Al. Săndulescu a traversat o dramă existentială, ca si a altora din generatia noastră, a celor care aspiram să devenim o prezentă în peisajul literar contemporan. În timp ce Al. Săndulescu trudea să-si dobândească o astfel de prezentă, tatăl său a fost întemnitat, pe nedrept, de regimul comunist, timp de treisprezece ani, până în 1964. Descoperindu-i-se această taină tinută cu imensă spaimă, a fost dat afară de al Editura de Stat pentru Literatură si Artă, unde era redactor, rămânând în bătaia vânturilor, asigurându-si cu greu existenta sa si a familiei sale. Salvatorul său a fost G. Călinescu. oricât ar asuda astăzi demolatorii de valori nationale să-i întineze memoria lui G. Călinescu, nu vor putea să-i fisureze imaginea grandioasă a personalitătii sale, pentru că marele nostru Profesor, ca dir