PNT-CD si PDSR au hotarit, printr-un vot comun in Camera Deputatilor, ridicarea pragului electoral de la 3 la 5 procente. Daca asupra acestei modificari a existat totusi un consens mai larg, practic toate partidele parlamentare pronuntindu-se favorabil de mai multa vreme, alianta ad-hoc dintre cele doua principale formatiuni politice s-a bazat pe o chestiune ceva mai controversata. PNT-CD si PDSR au cazut de acord, in opozitie cu celelalte partide parlamentare, exceptind UDMR, asupra algoritmului prin care se stabileste procentul minim pe care trebuie sa-l atinga aliantele si coalitiile politice. Varianta agreata de cele doua partide si adoptata deja e mai putin constringatoare pentru aliante si coalitii decit cea sustinuta de adversarii ei. In varianta primilor, la cele cinci procente necesare unui singur partid se adauga cite trei pentru fiecare dintre celelalte partide care compun alianta sau coalitia. In cealalta varianta, respinsa de primii si sustinuta in special de catre liberali, procentul adaugat pentru fiecare partid, incepind cu al doilea, dintr-o coalitie urma sa fie mai mare, respectiv 5%. La o analiza superficiala, pare de neinteles de ce a preferat PDSR o varianta mai agreabila pentru coalitiile politice, in conditiile in care acest lucru ii avantajeaza in special pe adversarii sai, respectiv PNT-CD ca partid si CDR ca alianta politica. Nu a trecut prea mult timp de cind, daca ne amintim putin, PDSR incerca sa impuna o varianta mult mai dura pentru coalitii, in timp ce atit taranistii, cit si liberalii se opuneau cu indirjire. Acest lucru se intimpla undeva prin anii de dinaintea ultimelor alegeri. De ce si-au schimbat acum pozitia? Raspunsul ar putea suna in felul urmator. Un prag mai mare pentru partidele care merg in alegeri pe cont propriu, cuplat cu o varianta mai agreabila pentru coalitiile si aliantele politice, favorizeaza extremele, respectiv