Brasovul are traditie in greve initiatice. In 1987, muncitorii brasoveni au fost cei care au anuntat (pe cei care au putut intelege) ca unitatea de monolit in jurul partidului este doar o vorba care se poate sparge si ca economia programata nu este motorul bunastarii romanilor. Mai apoi, in vremea guvernarii lui Ciorbea, muncitorii de la "Roman" si "Tractorul" au iesit iarasi in strada, blocind acelasi drum national 1, cerind inca o sansa pentru firmele lor, puse pe listele de lichidare sau restructurare. Iar Victor Ciorbea a cedat, pentru ca nu putea face altfel, din motive de structura personala... Cedarea premierului de atunci in fata grevistilor brasoveni a fost un semn pentru toti cei speriati de reforma ca se poate si asa, ca o greva poate opri restructurarea unei intreprinderi si ca, daca grevele sint multe si imprastiate prin tara, dar unitare ca manifestare, se poate intirzia restructurarea intregii economii. Acum, aceleasi sindicate de la "Tractorul" si "Roman" ar vrea o noua gura de aer. Ar vrea sa traiasca din nou ca in vremurile bune. Ar vrea sa vinda marfa. Ar vrea sa produca, la inceputurile unei economii care se doreste a fi de piata, tractoare si camioane ca in vremurile economiei de comanda. Nu mai au, insa, pentru cine sa produca. Piata externa este pierduta, iar cea interna este zero din punct de vedere al cererii. Agricultura romaneasca, dupa zece ani de la inceputurile reformei, nu isi poate permite luxul de a cumpara tractoare noi. Si nici pe cele vechi nu se poate baza prea mult, pentru ca intretinerea lor este exorbitanta in raport cu alternativa aflata la indemina oricaruia: plugul tras de boi sau chiar de cai. De ce se afla acum muncitorii celor doua firme, din nou, in strada? Cel mai probabil, din doua motive: din cauza managementului si din cauza FPS-ului. Ceea ce se intimpla acum al Brasov nu este din vina muncitorilor. Acestia nu pot av