"Ziua copilului" a fost marcata la Brasov prin asaltarea Prefecturii de catre muncitorii de la "Roman" S.A. si "Tractorul".
Exasperati de mizeria cotidiana, cei care in 1987 au zguduit regimul Ceausescu, anuntandu-i inevitabilul sfarsit, au iesit iarasi in strada, reclamandu-si dreptul la munca si la o viata decenta. Urmata de miscari asemanatoare la Iasi si Galati, miscari amorsate probabil si in alte centre industriale, greva de la Brasov a parut ca anunta inceputul unei adevarate revolte populare impotriva actualului regim. Incercand sa stopeze evolutia primejdioasa a evenimentelor, guvernul a cedat in cele din urma, delegatia trimisa de el la Brasov semnand o serie de "protocoale" cu grevistii. Prin aceste protocoale, intreprinderilor aflate in dificultate ("Roman" S.A., "Tractorul", "I.A.R. Ghimbav") li s-a asigurat supravietuirea, inclusiv creditarea pe mai departe a productiei.
Presa a comentat in fel si chip evolutiile de la Brasov. Mediile apropiate Puterii au dat vina pe sindicate, ai caror lideri vor sa-si justifice existenta, desi material nu au - nici in clin, nici in maneca - nimic cu multimea saracita pe care o conduc. Unii jurnalisti i-au numit chiar, din dorinta de a fi transanti in optiune, pe grevistii din Brasov "o masa contrarevolutionara". Sindicatele si, mai ales, aderentii lor de baza nu au inteles ca astfel de actiuni au, acum, efect blocant pentru Reforma. Cu alte cuvinte, muncitorii din Brasov si - daca exemplul va fi urmat - din alte centre industriale s-au gasit sa provoace tulburari sociale exact in momentul in care guvernul si-a suflecat mansetele si s-a apucat de treaba. In loc sa priveasca in jur, la situatia angajatilor din alte tari aflate in tranzitie - angajati care n-au primit, nici ei, cu lunile drepturile salariale - muncitorii brasoveni se manifesta ca nostalgici ai comunismului. Ei nu inteleg ca impleme
