Ileana Stana Ionescu - "Sunt tulburata, dar nu ma las"
Ma aflu inca sub impresia ultimelor evenimente din viata mea: in 26 mai, mi-a plecat baiatul in Statele Unite, iar eu am iesit - oficial - la pensie. Sigur, ma bucur pentru fiul nostru, care a absolvit medicina si isi sustine rezidenta la Spitalul "Lincoln" din New York. Dar ideea ca e plecat pentru multa vreme peste mari si tari ma inspaimanta. Eram - suntem inca, sper - o familie foarte unita. Sotul meu s-a si imbolnavit de icter in perioada asta. Cat priveste cealalta "intamplare a fiintei mele" - inevitabila pana la un punct - ea ma doare, ma descumpaneste. Sunt o fire dinamica, deprinsa sa ma agit de dimineata pana noaptea. Sigur ca joc in continuare in spectacolele stagiunii. Cate au mai ramas, pentru ca din pacate "Batista in Dunare" nu se mai joaca de cand a disparut Poldi. Iar "Badaranii" si-au cam facut plinul de succes in peste un deceniu de cand se joaca. Mi-au ramas doua spectacole pe care le ador: comedia "Cotletele", in care maestrii Beligan si Dinica sunt senzationali (e o bucurie sa joci alaturi de ei) si piesa "Cabotinul", de Osborne, care tocmai despre actor, despre visele si ratarile lui vorbeste. Despre bucuriile, dar mai ales dezamagirile si servitutile teatrului. Dar se poate oare trai fara teatru? Eu una, nu cred. Si-acum scuza-ma, dar trebuie sa fug la o filmare pentru noua comedie a lui Mircea Muresan, "Sexy harem Adakale". Pentru ca nici fara cinema ori televiziune nu se poate trai. Sa speram, deci! Sa fim optimisti!
Ion Lucian - "Aniversare in doi timpi"
Mi-am sarbatorit cei 75 de ani de viata in doi timpi. Primul - la noi in teatru, la "Excelsior". Tot cocktailul pentru o suta de persoane a fost opera dumneaei, a Paulei, consoarta mea, vorba lui Trahanache, personaj pe care il repet acum la National. (Urmeaza sa iasa curand premiera.) Al doilea timp a
