Vreme de cincizeci de ani, piata cărtii de artă din România si, în particular, a cărtii-album, cu numeroase reproduceri color dar si cu studii critico-istorice consistente, a fost alimentată de la o unică sursă internă, adică Editura Meridiane, si de la una externă, însă frătească si socialistă, cum ar fi Aurora din Leningrad si, din cînd în cînd, cîte o editură moscovită. Asa cum nici nu este greu de bănuit, pentru cei care nu-si mai amintesc bine cum stăteau lucrurile, albumele apărute la Meridiane aveau în ele ceva proletar, meschin si perisabil, cu reproduceri color putine si proaste si nu puteau fi făcute cadou decît în situatii limită, în timp ce albumele rusesti respirau chiar si ele acel aer imperial, erau monumentale si impecabile din punct de vedere tehnic, de multe ori fiind tipărite în Finlanda. Asadar, dacă albumele românesti prezentau inconvenientul de a fi proaste, cele rusesti aveau avantajul de a fi rare si scumpe si, de cele mai multe ori, inaccesibile, si pentru banalul motiv că erau cumpărate la metru de către activistii de partid. În pofida existentei sale incontestabile, acest tip de publicatie nu acoperea, finalmente, decît un sector particular si restrîns dintr-o adevărată bibliografie artistică. El oferea imagini monografice ale unui artist sau altul, mai mult sau mai putin important, imagini ale unor patrimonii muzeale, imagini partiale privind unele scoli artistice, asa cum s-au constituit ele în colectiile diferitelor muzee si cam atît. Indiferent de sursă, românească sau rusească, marile sinteze au lipsit cu desăvîrsire. În toată această perioadă nu a apărut nici o istorie adevărată a artelor plastice europene, nici o sinteză dintre cele care în Occident apăreau cu zecile. Singurele sinteze care circulau, totusi, erau unele didactice si de popularizare, cum ar fi cele semnate de Mihail Alpatov sau Elie Faure, ori cele