Editura Timpul din Resita, condusă de dl Gh. Jurma, si care mi-a reeditat Metamorfozele poeziei în 1996, împrejurare în care am si luat cunostintă de existenta ei, are initiativa unei serii de studii eminesciene, ajunsă, iată, la volumul al patrulea. Primele două sînt din 1998: Constantin Cublesan, Luceafărul si alte comentarii eminesciene si Gh. Jurma, Eminescu, gînd si cînt. Următoarele două, din 1999: Eugen Todoran si G.I.Tohăneanu, De ce Eminescu? si Mircea Popa, Mihai Eminescu, contextul receptării. Ideea unei astfel de serii, incontestabil fericită, pare să-i fi venit editorului de la felul în care Todoran si Tohăneanu au ajuns autorii unei cărti de 300 de pagini si anume dînd curs invitatiei unui ziar timisorean de a sustine săptămînal o rubrică Eminescu. Ocazia face critica la fel cum tonul face muzica. În 1989, anul centenarului mortii poetului, dl Teodor Bulza, redactor sef la Drapelul rosu din Timisoara a solicitat celor doi cunoscuti profesori universitari să colaboreze cu scurte articole, fiecare în specialitatea sa, consacrate lui Eminescu. De ce Eminescu? este chiar titlul rubricii din ziar a lui E. Todoran. A d-lui Gh. Tohăneanu se chema Cresterea limbii românesti. Cele vreo optzeci de texte astfel scrise formează continutul volumului recent. Editura Timpul a reînnoit, cum s-ar zice, ocazia.
Anul trecut, comentînd "bătălia" din jurul lui Eminescu provocată de cîteva comentarii din Dilema si România literară, îmi exprimam convingerea că nu-l sărbătorim ca lumea pe poet doar prin evocări pioase la aniversări. În orice cultură serioasă, aniversările devin prilejuri de reeditare si de bilant critic. La noi, dincolo de fotografia poetului pusă pe foaia de copertă a revistelor literare de la mijlocul lui ianuarie si, respectiv, iunie, nu mai e mare lucru. Articolele de pe spatele fotografiei, dacă pot spune asa, sînt lăcrimoase si
