Amintirii lui Marian Papahagi, lui

În numele unei ratiuni seducătoare un kagan khazar alege una din religiile monomanice pentru poporul său. Altii spun altfel - si Milorad Pavic dă în Dictionarul său khazar cele trei versiuni, dubioase (fie spus în chiar această paran teză că ambele cărti khazare sînt pline de fragmente, narative sau analitice, fermecătoare îndeele, dar sînt cusute unul de altul cu ată oablă): musulmanii spun că dervisul invitat la turnir l-ar fi convins pe kagan, că huriile Alahului si muntii postmortemi de pilaf l-ar fi atras pe acela în umbra semilunii; bizantinii, că s-ar fi crestinat khazarii la un semn al stăpînului lor, în numele iubirii întru(chi)pate de fiul Dumnezeului nevăzut. Cornea preferă versiunea după care kaganul ar fi ales religia mozaică pentru că, întrebati care din celelalte două religii li se pare preferabilă, atît bizantinul cît si musulmanul au ales mozaismul Vechiului Testament (nume crestin al unei cărti ades împrumutate, un "bazar" precum miriadele de povesti persane). Nu stim care a fost a doua alegere a rabinului, dar stim că prezenta la turnir a unui călugăr budhist ar fi schimbat ordinea de zi. Ratiunea alegerii sustine nu doar mediocritatea, exprimată statistic, a facultătii rationale, ci si principiul minimei violente - a fanatismului inhibat, al charismei scăzute - e (cu)prins în alegerea kaganului. Rezon, kagan.

Comparatia intrinsecă si non-esentialistă a filosofului-rege khazar apare ca inspiratie legendară a deciziei politice intersubiective, a dialogismului în care "celălalt" e reprezentat în efigie fierbinte încă. Primei dorinte, interioritătii fără exterioritate a credintei îi e substituită "a doua optiune, mai putin imperativă si spontană", care are cîstig de cauză si efecte de lungă durată. Dacă validitatea teoretică a acestui tip de alegere politică e de netăgăduit, nu