Centralismul dimbovitean la ora Clujului Cind este vorba de chestiunea asa-zis nationala, romanii reactioneaza in doua feluri, ambele radicale, poate chiar ireductibile: unii, cei mai multi, se inflameaza instantaneu si ar fi gata de orice, altii privesc totul cu indiferenta, ca pe o noua gogorita a extremistilor nostri lipsiti de imaginatie. Zilele trecute, la Tg. Mures, presedintele Constantinescu respingea destul de relaxat o declaratie-manifest a unor intelectuali ardeleni privitoare la statutul Transilvaniei si al Banatului. Obsedata de o alta problema nationala, in speta meciul de fotbal cu Ungaria, opinia publica a parut complet neinteresata de aceasta declaratie a presedintelui. Drept urmare, obisnuitele indignari si luari de pozitie in registru recriminatoriu ale romanilor verzi sau procesele publice din talk-show-urile de noapte n-au lipsit. Dar, odata lupta de pe Ghencea terminata, subiectul a inceput sa faca turul redactiilor bucurestene. Un cotidian a publicat documentul incriminat, iar un altul a cerut in editorialul sau un raport grabnic al SRI. Trebuie spus ca si unul si celalalt sint cunoscute prin strategiile lor catastrofist-nationaliste, in care ungurii si serviciile secrete pindesc la toate colturile momentul prielnic pentru distrugerea Romaniei. Desi textul publicat a fost insotit de mai multe semnaturi ale unor intelectuali ardeleni, romani si maghiari, in general, recunoscuti ca fiind seriosi, pina acum mai multe dintre acestea n-au fost asumate ulterior de personalitatile carora le erau atribuite. Unul dintre cei incriminati, publicistul Alexandru Cistelecan, de la Tg. Mures, sugera ca este mina puterii, care avea nevoie de o diversiune "nationala" si care face parte din "industria de spaime" a acesteia. Este posibil sa fie astfel. Este evident ca dl. Constantinescu a incercat sa profite de aceasta declaratie. Ea ii permite sa se pozitioneze