În emisiunea Pro si contra de săptămîna trecută, Dorin Tudoran afirma că putem vorbi despre o presă liberă dacă sînt îndeplinite două conditii: 1. să se pună în slujba adevărului, asumîndu-si responsabilitatea pentru ceea ce spune, si 2. spusele sale să fie luate în consideratie de institutiile statului si de opinia publică. El pleca de la faptul că, după l989, a existat o perioadă de defulare prin presă în care se putea afirma orice despre oricine, fără nici o consecintă, dar si fără nici un rezultat. De acest lucru a profitat, în primul rînd, puterea. Fiindcă în zgomotul si furia de la vremea aceea n-a mai contat ce s-a spus cu privire la lovitura de stat. Nu peste mult, partidul clonat din PCR s-a dovedit a fi la fel de îmbătrînit (în rele) cu cel din celulele căruia a provenit. Dar pînă s-a înteles acest lucru emanatii au făcut ce stiau ei să facă, lăsîndu-i pe ziaristii iesiti din lagăr să se joace de-a libertatea.

Fără îndoială, fostului presedinte nu i-a fost deloc usor să se vadă fotografiat după gratii prin diverse publicatii, dar avea mai multă experientă decît urmasul său si a înteles că nu este în interesul lui să facă victime din cei ce scriu împotriva sa.

Spre deosebire de d-l dr. ing. Ion Iliescu, d-l prof. Emil Constantinescu s-a bucurat de sprijinul presei, care a contribuit în mod substantial la victoria sa. Dar cum nu avea experienta înaintasului său, n-a putut să-nteleagă că adeziunea acesteia la ceea ce face domnia-sa nu se putea să rămînă intactă, de vreme ce, după mult asteptata schimbare în bine, am ajuns să ocupăm unul dintre ultimele locuri din Europa la venitul pe cap de locuitor, iar la tuberculoză si la analfabetism, locul întîi. Ca urmare, a-nceput să se burzuluiască la presă, care i-ar strica imaginea prin viziunea ei catastrofică. Iar dacă ziaristii au fost găsiti vinovati pentru că lucrurile arată asa cum arată, era logi