A apărut, recent, un nou volum al profesorului Alexandru Niculescu: Individualitatea limbii române între limbile romanice. 3. Noi contributii, Cluj, Clusium, 1999 (titlul sugerează continuitatea de idei si preocupări cu cele două volume publicate de autor în 1965 si în 1978). Cartea reuneste articole apărute, în special în ultimii ani, în periodice stiintifice sau în volume colective, majoritatea din afara tării: greu accesibile, deci, studentilor si cercetătorilor români, care au acum avantajul de a le putea consulta direct si comod. Strîngerea în volum - însotită de revizuiri si de actualizări - conferă si mai multă pregnantă si putere de convingere unor metode si unor idei-cheie, repetate insistent de autor: între acestea, esentială este afirmarea obligatiei de a apela la istoria socială si la sociolingvistică, de a privi faptele de limbă într-o perspectivă larg culturală. Dincolo de interesul pur "de specialitate" al articolelor cuprinse în acest volum, ceea ce impresionează e capacitatea autorului de a face din cercetarea lingvistică un domeniu pasionant pentru orice cititor: printr-un discurs a cărui valoare e dată de o profundă implicare intelectuală si chiar existentială. Faptele devin totdeauna relevante pentru ceva mai adînc, uman semnificativ; aproape din fiecare detaliu se poate reconstitui complexul dinamic al istoriei culturale românesti. În această formulă personală intră mai ales refuzul cliseelor, al ideilor gata făcute - deci pasiunea de a provoca, de a contrazice ceea ce pare dat, stabilit, obiect de consens - si nevoia de a aduce mereu în discutie punctele obscure, controversate ale istoriei limbii române. Rezultatul acestei atitudini e desigur stimulant: profesorul îsi asumă rolul de a produce idei, de a sugera la fiecare pas noi posibile subiecte de cercetare. Cîteva dintre punctele sensibile atinse constant sînt "continuitat