Într-o chinuită si nefericită scriitură, hibrid născut parcă din reminiscente textuale de Ionel Teodoreanu, Mihail Drumes si Sandra Brown, dar si din proprii propensiuni literare, provocînd limitate (re-)sentimente lectorului, eposul "Jumătate dragoste" se nutreste din tematica substantială a erosului, în cazul de fată autoarea întretinînd o clară afinitate cu mitul national - nationalist as spune - al Zburătorului.

Travestiul textual se construieste ademenitor pe o tehnică similară romantului în romant. Romantica poveste de dragoste e redată în cea mai mare parte a cărtii într-un jurnal cu pretentii de text literar, oferit spre o lectură propriilor personaje. Retrospectia prin scris, apartinînd unui timp trecut, în care de fapt are loc tot traseul erotic dintre Ileana si Davidescu, e dublată continuu de un prezent distantator, dînd posibilitatea unei variate si veritabile lecturi critice a trecutului. Personajul principal, Ileana, e autoarea textului-jurnal, dar în fapt ea, ca personaj central al propriei povestiri, pare să detină si "paternitatea" propriei naratiuni/relatii erotice. Ambiguitatea situatiei poate oferi o hermeneutică extrem de profitabilă, realizarea formală fiind însă foarte departe de o cît de cît lizibilă punere în practică a ipotezei formulate.

Cu exceptia unor diferentieri onomastice, personajele, apartinînd în general unei studentimi tîmpe si snoabe, cu aere intelectuale, nu sînt decât simple functii într-un decor limitat, jargonul lor, creînd mai degrabă efecte de ridicol, decît de realitate. În cadrul estival al povestirii, cele două victime ale Zburătorului, fac însă figură aparte: solitari constitutiv, manifestînd, desi atît de tineri, înfiorate profunzimi reflexive, neputîndu-se integra comunitătii, ei îsi trăiesc subversiv ineluctabilul puseu erotic, ce nu se va concretiza niciodată, respect