Mergînd zilele trecute pe străzile Bucureştiului mi-a fost dat să văd şi să citesc un straniu şi alarmant graffiti: NATO=MOARTE şi NATO=DICTATURA. Prin urmare, Alianţa Nord Atlantică este asimilată de nişte personaje descinzînd probabil din urît mirositoarele caverne ale unei anume istorii drept aducătoare de moarte şi dictatură. Acest graffiti era şi este pe unul din zidurile unei clădiri de pe Bdul Ferdinand. Deci în Bucureşti, adică în capitala României, ţară care timp de 45 de ani s-a aflat sub dictatura comunistă care a semănat cu diabolică consecvenţă moarte prin cele mai varii metode: înfometare, închisoare, înfrigurare, anularea celor mai elementare libertăţi individuale şi, nu în ultimul rînd, prin anarhie valorică, respectiv prin înlocuirea acelor oameni care se puteau constitui în modele culturale cu oameni de lemn care vorbeau o limbă de lemn şi se bîţîiau ca nişte marionete de lemn.
Prin urmare aici, în acest colţişor de rai, unde din fîntîni arteziene special amenajate ţîşnesc laptele şi mierea, iar în intersecţii sfîrîie fripturile, NATO este anatemizată ca aducătoare de dictatură şi moarte.
De ce?
A gîndi este desigur o calitate. O gîndire clară fundamentată pe un set de informaţii precise poate genera o concluzie clară, conformă cu o anume realitate. Nu acelaşi lucru se întîmplă însă în cazul unei gîndiri obnubilate de discursuri paroxistic demagogice ce interferează ca lungime de undă cu cea a telenovelelor sud-americane.
Dacă NATO=MOARTE, atunci de ce nu STALIN=LIBERTATE sau COMUNISM=VIAŢĂ?
Hitler să înţelegem că a fost un soi de metafizician-poet care s-a sinucis scîrbit de prostia şi murdăria unei lumi pe care el, cu cîntecul lui nibelungic, ar fi vrut să o salveze de la pieire...?
În acelaşi registru, tancurile ruseşti care au însîngerat Primăvara de la Praga n-au făcut decît să pună la punct o hoardă de
