Sperante de pace. In timp ce vacanta se amina datorita grevei profesorilor, pacea in Kosovo pare sa inceapa a se instala, aducind speranta si destule probleme tehnice si de reconstructie. Oricum va fi, pacea - in toate sensurile ei - este totdeauna un motiv de bucurie. Oare nu asta cerem in rugaciuni...
Sperante de pace
In timp ce vacanta se amina datorita grevei profesorilor, pacea in Kosovo pare sa inceapa a se instala, aducind speranta si destule probleme tehnice si de reconstructie. Oricum va fi, pacea - in toate sensurile ei - este totdeauna un motiv de bucurie. Oare nu asta cerem in rugaciunile noastre?
Oricit de mare ar fi fost pina atunci suferinta, oricit de mari si inutile distrugerile, reconstructia da omului un sentiment de sarbatoare, chiar daca inseamna efort, sacrificiu si noi suferinte. Reconstructia inseamna crestere, adica virsta tinara, elan si din nou bucuria de a vedea cum din efortul tau se cladeste ceva. Sigur, cei disparuti trebuie comemorati, cei bolnavi - ajutati si tratati, cei napastuiti - consolati, si toate acestea tempereaza bucuria. Dar pacea este adevaratul cistigator al oricarui razboi. Oribil cuvint a devenit in acesti ultimi ani cuvantul "cistigator"! Sint televiziuni care la fiecare citeva minute te invita sa "cistigi" pe nemeritate sau pe raspunsuri la intrebari infantile. In asemenea context, ti se pare indecent sa mai folosesti cuvintul "cistig" atunci cind e vorba de lucruri atit de pretioase ca Pacea, Bucuria. Cei care folosesc in scopuri comerciale, pe toate canalele, concursurile cu "cistiguri" ar trebui sa fie obligati prin lege sa foloseasca alt cuvint in loc de "cistig". Ca, de exemplu, cuvintul "pleasca". Ma tem insa ca e prea tirziu: cuvintul "cistig" s-a depreciat deja, si-a pierdut prestigiul. Asa ca va rog sa ma scuzati ca l-am folosit mai sus alaturi de cuvintul "pace".
