De pe genericele filmelor, publicul retine in general doar numele actorilor si al regizorului. Restul echipei se pierde in anonimat, ceea ce e o mare nedreptate.
Cati dintre noi stiu numele creatoarei costumelor la filmele lui Mircea Veroiu, Sergiu Nicolaescu, Gh. Vitanidis, Dinu Cocea si altii? Recunosc rusinata ca, pana sa fi citit cartea Silviei Kerim, "Ponica, o legenda", aparuta de curand la Editura "Doina", numele Hortensiei Georgescu nu-mi spunea nimic, desi vazusem toate filmele la care colaborase. Gratie acestei lecturi mi s-a relevat nu doar o personalitate artistica, ci si un om superior: toti cei care au avut norocul sa o cunoasca ii poarta un adevarat cult. Infaptuind un act de justitie postuma, Silvia Kerim reconstituie biografia umana si artistica a acestei "regine" a scenografiei romanesti, adunand intre copertele cartii marturii ale membrilor familiei si ale oamenilor de film cu care a lucrat Hortensia Georgescu (numita afectuos, in mediul sau, Ponica), evocari ale momentelor petrecute de autoare in apropierea mai varstnicei prietene, doua manuscrise inedite ale scenografei referitoare la profesia sa, numeroase ilustratii, precum si o fisa de creatie si o filmografie continand 37 de titluri, de la "Telegrame" (1959) la "Francois Villon" (1987). Scrisa deosebit de atragator, cu o intensa vibratie afectiva, cartea aceasta e deopotriva un document si un roman cu un personaj fascinant.
Ce stiu acum despre Hortensia Georgescu (1909-1996)? Ca provenea dintr-o veche familie de carturari ardeleni, ca era fiica ilustrului istoric Ioan Lupas si ca, dupa un inceput de viata fericit (frumoasa, extravaganta, inteligenta Ponica facuse stralucite studii de istorie, Belle Arte si arheologie la Paris, se casatorise devreme cu un jurist, de care doar moartea o va desparti, avusese doi copii pe care-i adora), a avut de indurat, in anii "50, soart
