Între 2 si 6 iunie a.c. a avut loc (un loc paradisiac la început de vară, cu mirosul mării amestecîndu-se cu parfumul socului, iasomiei si caprifoiului), la Neptun, cea de A treia întîlnire a scriitorilor români din întreaga lume, mai precis a unor autori din tară, inclusiv din Basarabia si Bucovina de Nord, cu unii dintre scriitorii români stabiliti în Occident. Organizată de Uniunea noastră cu ajutorul generos al firmei Gelsor si al altor sponsori cu interes pentru cultură, întrunirea le-a impus în acest an invitatilor o chinuitoare optiune: sau Tîrgul de Carte de la Bucuresti sau cîteva zile pe gratis la mare. Desi i-am solicitat, în repetate rînduri, cîteva minute lui Laurentiu Ulici, pe care voiam să-l întreb, între altele, si de ce a ales pentru această întîlnire tocmai perioada celei mai mari sărbători a cărtii, presedintele Uniunii Scriitorilor n-a găsit nici un pic de timp pentru România literară (sau nu sînt eu un paparazzi destul de hărtuitor). Explicatia dată în discursul său inaugural că "poate e mai bine asa", ne-a lăsat nedumeriti. În sfîrsit, indiferent de motive, multi dintre invitatii care sînt si editori sau au avut lansări la Tîrg n-au putut veni la Neptun, iar cei care ne-am aflat acolo, scriitori si jurnalisti, ne-am simtit frustrati.

Poate si asta a contribuit la faptul că editia din acest an mi s-a părut de un nivel mai scăzut decît cele precedente, cu multă vorbărie si idei mai putine. S-a abordat o varietate de stiluri retorice, de la cel patetico-lemnos la delirul patologic, de la confesii sentimentale si laude de sine la povestiri pilduitoare, si de la excursuri profesorale la răfuieli cu unii confrati (în general absenti). S-a discutat, fireste, despre războiul din Iugoslavia, din puncte de vedere opuse, s-au făcut predictii, în general pesimiste, despre soarta literaturii în mileniul al treilea, s-a vorbit din