Personalitatea proteică a lui G. Călinescu s-a manifestat si în conducerea unor ziare si reviste. După ce a colaborat la o serie de reviste interbelice, a întemeiat si condus publicatii proprii: Capricorn (1930); Jurnal literar seria I (1939 - si seria a II-a 1947-1948); Tribuna poporului (1944-1945); Natiunea (1945-1946); La Roumanie nouvelle si Stadii si cercetări de istorie literară si folclor.

Dintre acestea cea mai importantă pentru literatura română este Jurnalul literar. Aparitia acestui hebdomadar literar este legată de scurta perioadă ieseană a lui Călinescu. După ce obtine în vechea capitală a Moldovei un strălucit doctorat cu o teză despre opera lui Eminescu (Avatarii faraonului Tlà) si devenise conferentiar la Facultatea de Litere din memorabila urbe, G. Călinescu s-a gândit să întemeieze si o publicatie literară care să revitalizeze energiile creatoare ale Iasului. Se gândea la o "nouă Junime", programul literar (Cuvânt pentru început) aminteste de celebra Introductie de la "Dacia literară" si prin delimitarea fată de restul revuisticii românesti si prin întelegerea deosebită a restului formativ al criticii literare: "Deocamdată avem reviste foarte frumoase, dar una vie încă nu, lăsând pe cele greoaie de literatură de volum, unele sunt publicatii de directie politică ce primesc literatura numai ca un accesoriu, altele sunt revistele, desigur simpatice, de solidaritate între bătrânii nemultumiti si tinerii grăbiti...Vom face o revistă de critică generală, nu un magazin de literatură îndoielnică. Si fiindcă mai toate publicatiile actuale păcătuiesc printr-un spirit de tabără, vestim că vom recenza toate operele ce ni se vor trimite fără deosebire. Jurnalul nostru va da o icoană integrală a literaturii noastre. Primim colaborarea orisicui în spiritul nostru mai degrabă informativ si critic, iar în locul postei redactiunii cu ironi