"A fost un moment sărbătoresc", jubilă domnul Nelu îmbujorat la fată, "păcat că n-ai venit. Lantului existentei mele s-a adăugat după o ceremonie sobră o nouă verigă." N-am putut să-i răspund imediat fiindcă asa cum vorbea îmi provoca dureroase crampe la stomac. "Cine ar fi crezut acum zece ani că feciorul lui nenea Tache o să ajungă cetătean francez, ca de Gaulle, Jeanne d^Arc, ca..." Se poticni. Încerca să găsească un nume care să-mi facă mie plăcere, "...ca bătrînul Jean-Jacques." - "Rousseau era elvetian." - "Ce contează"? Eu mă refer la limba sa! A supt el la sînul maicii sale lapte frantuzesc au ba?" As fi avut eu multe de spus în legătură cu laptele etnic, dar asteptam alte dezvăluiri.
De cînd se făcuse francez, domnul Nelu îsi lua totdeauna o oglindă în buzunar. Se privea într-însa preocupat de gradul frantuzesc plus sau minus al înfătisării sale. Si astăzi îsi cercetă atent fata, cît încăpea în pătratul strălucitor, si mă întrebă brusc: "Cum arăt?" Îsi pipăi apoi nasul, îl trase între două degete, doritor să-l lungească. Era prea gogonat. Nemultumit renuntă. Îl tachinai: "Nu ti-a mai crescut! N-ai nici un picusor de sînge din nobila stirpă romană." Nelu nu-mi răspunse, dar din privirea ce mi-o aruncă, se vedea că ghicisem pricina micului său exercitiu de gimnastică.
Îl poftii să ia loc: "Assieds-toi!" Se execută scandînd scolăreste: "Je m^assois." - "Sur la chaise!" - "Sur la chaise", pronuntă el ca un parizian sadea. Se însenină la fată. Intrase în schema scolaritătii. Banii investiti în nenumărate ore de cursuri de limbă se plăteau acum.
"Ce vînt te aduce, Nelule, pe aici?" - "Mi-am dat întîlnire cu Eustratiu Sfîrcioagă la tine, fiindcă e un loc mai usor de găsit. Vrea să-ti ceară niste sfaturi." - "Ce sfaturi?" - "Ai să-l asculti si ai să stii. Românilor le place sfătosenia. Mie însă, mi-a tocit urechile cu întrebările lui. Pentru un
