Aflu cu bucurie că lui Gellu Naum i s-a decernat marele premiu al Bienalei de poezie europeană de la Münster. Versiunea germană a pohemelor sale îi apartine lui Oskar Pastior care, la plecarea din România, a luat cu el o singură carte: Athanor. De unde se vede că optiunea sa pentru cel mai mare optzecist al nostru nu a fost făcută întîmplător. Exemplul lui Gellu Naum dovedeste că atunci cînd vrea Domnul se poate pătrunde si fără o mafie care să scoată cu tot dinadinsul pe cineva în fată. Spun asta riscînd să-l contrariez încă o dată pe prietenul meu Sami Damian, care deplîngea faptul că o colegă a noastră care a făcut de mai multe ori ocolul globului pămîntesc si înainte de 1989 si după aceea tot nu s-ar bucura de recunoasterea pe care o merita. Cred că n-ar trebui să fie atît de mîhnit fiindcă toată lumea o pretuieste. Inclusiv eu, care o cert din cînd în cînd pentru că, după ce ni i-a dăruit si pe marele Ciorbea si pe Emil, nu întelege că în ceea ce priveste schimbarea în bine nu are la fel de mult noroc cum a avut în literatură. Desi continuu să cred în cărtile sale infinit mai mult decît în politica de culise pe care o face, în zilele colocviului de la Neptun am aflat, cu tristete, că distinsa poetă mi-ar reprosa faptul că n-ar fi pătruns încă si în Suedia din cauza mea. Fiindcă dacă nu eram eu prietenă cu Gabriela Melinescu frumoasa tară a premiului Nobel ar fi primit-o cu bratele deschise. Recunosc că Gabriela este colega mea la care tin cel mai mult, încă de la vremea debutului, cînd se leagă îndeobste prieteniile literare. Dar ce m-a atras cu adevărat la ea a fost tocmai faptul că se putea bucura din tot sufletul si pentru un vers bun scris de altcineva. Dacă în tara ei de adoptie autoarea Jurămîntului de să-răcie, castitate si supunere se bucură de aceeasi pretuire de care se bucura în România, nu este doar pentru talentul său, ci si pent