Bună parte a presei românesti continuă să se îndoiască de calitatea clasei politice autohtone, ba consideră chiar că nu avem de a face cu o asemenea clasă, ci doar cu o mînă de oameni politici autentici rătăciti într-un ocean de politicieni verosi si incapabili să accepte că interesele tării se află mai departe de vîrful propriului nas. Din păcate, tragedia balcanică e pe cale să probeze că nici presa românească nu e mai brează decît clasa noastră politică. Oameni care consideră necesar să repete, de dimineată pînă seara, că ei apartin celei de a patra puteri în stat ar avea, cred eu, suficiente greutăti în a numi celelalte (prime) trei puteri ale aceluiasi stat. Noroc că cei care semnează în gazete sau relatează la radio ori televiziune nu sînt subiectii unor asemenea sondaje.

Era de asteptat ca noua si prospera familie a analistilor politici, familie care creste într-o zi cît altele într-un deceniu, să aducă un spor de echilibru pe această piată atît de diversă a datului cu părerea despre orice, oricînd si oricum. Lucrurile nu stau chiar asa. Putini din cei sub al căror nume pe micile ecrane scrie analist politic au inspirat în aceste ultime luni mai multă încredere decît semnatarii de stiri senzationale rătăciti în pădurea deasă a politicului. Cu atît mai mult, prezenta mai putin întîmplătoare în emisiuni de televiziune a unor profesionislti ca dl Cornel Codită a dovedit că atunci cînd cineva dispune cu adevărat de instrumentarul necesar abordării unor asemenea chestiuni, atunci cînd există puterea de a te obiectiva chiar sub dogoarea teribilă a clipei, analiza rămîne limpede, devine cu adevărat utilă celor ce vor să înteleagă ce, cum si de ce se întîmplă. Că esti ori nu de acord cu ideile exprimate de o asemenea analiză devine mai putin frustrant si, oricum, ar trebui să evite drumul spre hărmălaia iscată din coliziunile unor org