Mama si "fetele" ei. Cine nu se teme de albine, aceste veritabile minireactoare cu ac, cu care multi dintre noi am facut cunostinta in timp ce admiram o gingasa floare? Cati dintre noi nu au fugit parca urmariti de o mie de demoni - in fapt, doar de o insecta mica-mititica, dar pe cat de mi...

Mama si "fetele" ei

Cine nu se teme de albine, aceste veritabile minireactoare cu ac, cu care multi dintre noi am facut cunostinta in timp ce admiram o gingasa floare? Cati dintre noi nu au fugit parca urmariti de o mie de demoni - in fapt, doar de o insecta mica-mititica, dar pe cat de mica pe atat de razboinica? Multora li se pare ciudat sa datoram mierea - aceasta dulce desfatare - micilor "sperietori" cu ac.

Cei care iubesc albinele sunt putini. Greu de crezut ca exista oameni care nu se tem catusi de putin de micutele zburatoare, care le inteleg si le ingrijesc cu infinita atentie si dragoste.

In familia noastra au fost trei generatii de stupari: strabunicul, bunicul si apoi mama. I-am putut urmari indeaproape, ani la rand, pe mama si bunicul, in timp ce lucrau la stupi. Marturisesc ca mult timp m-am temut de albine si nici acum nu ma simt in largul meu in apropierea lor, dar am invatat ca daca le respect teritoriul si intimitatea sau pur si simplu daca nu vreau sa le fac nimic rau, ele nu se ating de mine.

Am simtit multa vreme o fascinatie pentru mama care, atunci cand lucra cu albinele, nu lua nici o masura de protectie, de parca "fetele" ei - asa le numea - ar fi fost niste ingeri inofensivi: nu folosea nici masca, nici salopeta, nici manusi, doar un pamatuf cu care le indeparta bland de pe ramele pe care le cerceta. In schimb, oricine se apropia de stup, chiar cand mama era acolo, era aspru pedepsit de acele veninoase. De parca "fetele" ar fi stiut ca doar mama este cea care le ingrijeste si le iubeste.

@N_