"E vremea roadelor. In Romania ma simt util". Biografia profesorului Neagu Djuvara e fabuloasa.
Diplomat in timpul guvernului Mihai Antonescu, lider activ al emigratiei romane din Paris si consilier pe probleme de politica externa al presedintelui Republicii Niger timp de 23 de ani, prof. Djuvara este intai de toate o mare, o coplesitoare personalitate. Doctor in drept si istorie, elev al lui Raymond Aron si unul din putinii specialisti ai lumii in filosofia istoriei, va reveni la Bucuresti pentru a implini - cum singur recunoaste - tot ce planuia la 30 de ani: sa fie universitar, sa publice carti in limba romana, sa-si scrie memoriile. Traitor cat tot acest veac tulburat si dramatic, prof. Neagu Djuvara pare sa-si fi regasit la Bucuresti vitalismul si marile energii creatoare ale tineretii. Cei 50 de ani de exil au fost pentru el o uriasa si rabdatoare paranteza.
Radacini
- Domnule Neagu Djuvara, numele dvs. are o sonoritate aparte. De unde vine el? Banuiesc ca un istoric de talia dvs. nu putea trece indiferent pe langa aceasta provocare: originea propriei familii.
- Pe linie paterna sunt aroman, familia tatalui meu venind din muntii Pindului, in urma cu peste 200 de ani. Numele mi-a dat si mie multa bataie de cap. Aparent, e de origine turca, djivar insemnand in limba turca vecinatate. Nu am acceptat aceasta etimologie, cata vreme numele familiei era anterior ocuparii Pindului de catre otomani, in veacul al Xv-lea, si am continuat cercetarile. Intr-un tarziu, am avut si dovada. Nicolae Beldiceanu - un mare turcolog roman, mort la Paris cu ani in urma - a reusit sa descifreze primele anchete de fisc facute de turci in Balcani. Faptul ca pe liste figureaza patronimul Djuvaris, purtat de catre o vaduva din Carpinis (tocmai locul unde, doua veacuri mai tarziu, e pomenit in cantece batranesti aromane si grecesti capitanul de
