In 1936 era plin cu inventatori la Iasi. Radioul, inventia secolului, cucerise pe toata lumea. Se confectionau: radio cu galena, radio cu casca, radio cu difuzor separat, radio, radio, radio.Radio, unde hertiene. Era un biziit continuu la aceste radiouri, intrerupt doar, din cind in cind, de frinturi de melodii si de conferintele Fuhrerului - Hitler vorbea, domnule, cite 5 ore.
Si iata si pe domnul Uglea, prietenul tatalui meu care era ros de suflul inventiei. Domnul Uglea era un june prim plin de idei si de bani, liber profesionist, avea un fel de atelier de pielarie fina - marochinarie cum ar veni: posete, portmonee, portefeuille, cordoane etc.
Era un om cu vederi largi, foarte elegant, foarte frumos, barbat blond cu ochi albastri. Dupa ce incasa sumele de bani se ducea glont la Tanase, la Teatrul Carabus. Domnul Uglea avea o memorie formidabila, venea acasa cu diferite cuplete pe care le invatasem si eu, copilu minune dupa parerea tatalui meu. Hm!
- Draga George - adica tatal meu, care era toata ziulica Gheorghe, dar acum avansase - stii ce-am descoperit? Am descoperit ca undele hertiene, adica undele sonore, au si posibilitatea de a produce... valuri.Undele sonore sint o forta, pot sa impinga o barca pe suprafata strandului din dosul Palatului cu o viteza de 1/2 metru pe secunda. Eu dau sa rid, tatal meu ma face atenta si-i raspunde domnului Uglean: - Nu-i prea repede, desigur, dar deplasarea pe suprafata apei facindu-se numai prin forta mecanica provenita din transformarea undelor hertziene, fara motor sau visle, inseamna ca ai descoperit perpetuum mobile.
- Vezi, George, spune incintat autorul. Tatal meu continua: - Dar de unde iei unde sonore? - Nu-i greu deloc, muzica militara de la regimentul 13. - Ei si? Unde te duci cu muzica militara de la Regimentul 13? - Pai, ma duc pe malul lacului de la strandul din dosul Palatului.
