Într-o editie se poate spune de autor, prefatată cu un Argument si o cronologie a operei care-i apartin, "Biblioteca pentru toti" a Editurii Minerva a publicat, la sfârsitul anului trecut, Clepsidra cu venin, volumul de povestiri al lui Alexandru George, apărut prima oară în 1971, cu numai zece texte, fată de optsprezece cât contine astăzi. Unele, spune autorul în Argument, "nu mergeau atunci", altele au fost, din diverse alte pricini, revăzute si încheiate în deceniul din urmă. Titlul este independent de numele vreuneia din povestiri, sustinând de sine stătător o metaforă poate a timpului biologic sublimând o umoare amară... Era, după Simple întâmplări cu sensul la urmă, a doua carte de proză scurtă a unui autor care, în intimitate, emula cu experienta narativă proustiană si, după cum dezvăluie tot în Argument, se afla obsedat la acea dată de gândul romanului unic, atotcuprinzător, expresie a unui subiectivism în opozitie cu naratiunile de tip clasic si, de fapt, cu genul de roman promovat de comanda oficială a vremii.

Prozatorul declară că a fost el însusi surprins de brusca pornire de a scrie, pe la jumătatea anilor ^60, o serie de proze scurte, artiste si parabolice, "parafraze pe teme clasice", pur livresti, în răspăr manifest cu directivele oficiale către "fresca de actualitate" - astfel încât nu puteau fi destinate decât sertarului. Si-a resimtit gestul ca pe o trădare a presupusei sale vocatii, dar nu i s-a dedat cu mai putină vervă si incitatie, ceea ce înseamnă că răspundea unei predispozitii care o concura. Fapt preabine verificat pe măsură ce numărul cărtilor scrise de Alexandru George a sporit vădind înclinatia către fragmentar, către capriciul eseistic, către miniatura stilistică. Drept stimulenti posibili pentru joaca sa, într-ale prozei scurte Alexandru George indică traducerea pe care o realizase a Povestirilor crude