Dintre analizele ce ar trebui citite cu creionul în mînă înainte de plonjarea voinicească în dezbaterile privind noul episod al vechii tragedii balcanice m-as opri fie si numai la două. Prima ar fi volumul Diplomacy, publicat în 1994 de fostul secretar de stat american (1973-1977) Henry Kissinger. Cartea, apărută anul trecut si în româneste (Diplomatia, Editura ALL, traducere de Mircea Stefănescu si Radu Paraschivescu), era considerată de Marvin Evans, în The Times, un opus magnum al celui ce primea în 1973 Premiul Nobel pentru pace. Cea de a doua apartine lui Thomas L. Friedman, cu mult mai mult decît un comentator de politică externă în The New York Times. Volumul se numeste The Lexus and the Olive Tree: Understanding Globalization si a apărut la Farrar, Straus & Giroux la sfîrsitul primăverii acestui an. The New York Times Magazine publica în numărul său din 28 martie 1999 un articol semnat de Friedman, text ce constituie o adapare pentru revistă a ideilor directoare ale cărtii. Pe coperta revistei articolul era anuntat astfel: De ce are nevoie lumea acum. Pentru ca globalizarea să functioneze, America nu trebuie să se teamă să actioneze ca supraputerea atotputernică ce este.

Analiză a unui practician prodigios al diplomatiei, făcător de istorie reîntors la descifrarea mecanismelor politicului, cartea lui Kissinger vorbeste pe îndelete si fără complezente despre destinul singurei supraputeri militare de astăzi. "Călătoria Americii prin politica internatională", scrie Kissinger, "a fost triumful credintei asupra experientei". Analistul nu ocoleste costurile acestui triumf si localizează punctul în care se află în acest moment America: "Ceea ce este nou în legătură cu noua ordine internatională ce se naste este faptul că, pentru prima oară, Statele Unite nu pot nici să se retragă din lume, nici s-o domine". La întrebarea ce ne frămîntă pe toti, Kissinger mi s